Dor De Satul Meu Iubit

De-a lungul timpului multe s-au schimbat în satul meu natal. Și spre bucuria noastră, a tuturor acelora, rădăcinile cărora se trag din aceasta minunata localitate, lucrurile s-au schimbat spre bine. A se bucura cel mai mult de această schimbare sunt cei ce locuiesc și muncesc în Talmaza - oameni gospodăroși, frumoși și la chip dar și la suflet. Ne mîndrim de conducerea satului in fruntea căruia, de o bună perioadă de timp, se află primarul Prutean Eugeniu. Nu cunosc în detalii, dar presupun că greu și pe alocuri anevoios a fost drumul spre schimbare, spre o minunată victorie realizată în scurt timp.

Provocarea de a intra și de a vedea interiorulul Casei de cultură a fost una cu augur, dat fiind faptul că am avut marea surpriză să ne întîlnim prin centru, chiar cu primarul de Talmaza, băștinaș și gospodar al satului. Ne-a salutat bucuros si a binevoit să ne facă o mica excursie in localul de cultura, chiar daca telefonul de serviciu nu contenea de sunat și la care rapid se rezolva o chestie sau alta spre buna funcționalitate a Autorității Publice Locale.

Ne-a prezentat biblioteca satului, diferite alte săli, în care activează diferite cercuri pentru copii și nu numai, Sălile sunt renovate, cu mobilier nou și draperii noi după care se văd caloriferele moderne. Încălzirea încăperilor este centralizata, energia termica fiind transmisă în încăperi din cazangeria de tip nou, utilată cu termocentrală intelegentă și care se află nemijlocit în incinta Casei de Cultura. Deodată se simte mînă de gospodar, cu bun simț și dornic de a face lucruri frumoase pentru comunitate. Desigur, mai sunt multe de făcut, dar încetișor, cu ajutorul bunului Dumnezeu toate se vor înfăptui. Este nevoie și de timp dar și de consolidarea atît a consilierilor locali cît și a tuturor acelora care locuiesc în acest sat. Este nevoie de oameni buni, căci edificiile de menire social-culturală nu trebuie să lipsească din localități. Acestea sunt centre unde se întrunesc copiii, tinerii și cei mai în vîrsta pe diferite interese.

Veronica MIHAI, cântăreaţă de muzică populară. S-a născut la 17 iulie 1945 , acum 69 ani în comuna Voroteţ, rl. Orhei. A urmat Şcoala primară din satul natal, apoi se înscrie la Şcoala profesională-tehnică nr. 3 din Chişinău, după care îşi continuă studiile la Şcoala medie de muzică Ştefan Neaga (1966-1971). Studiază cu Irina A. Kalionova (dirijat de cor). Paralel cu studiile frecventează şi repetiţiile Orchestrei de muzică populară Veselia, fiind solista acestei formaţii. În perioada studiilor îşi manifestă pasiunea pentru cântecul popular. A urmat studiile la Institutul de Arte G. Musicescu din Chişinău (1980-1985) cu Gheorghe V. Stepanov (dirijat de cor). Cântă în orchestra de muzică populară a trustului Kişinevstroi (1963-1967). Este regizor secund la Televiziunea din Chişinău (1968-1970); solistă a Orchestrei de muzică populară Folclor a Radioteleviziunii din Chişinău (1970-1995). A debutat în muzica populară profesionistă cu un repertoriu voroteţean. Majoritatea cântecelor populare interpretate de V. Mihai sunt auzite de la rapsozii din ţinutul codrilor orheieni şi mai cu seamă de la consătenii din Voroteţ. Multe din ele le-a auzit de la părinţi, înregistrându-le cu Orchestra de Folclor, în care a crescutşi s-a afirmat ca interpretă: Aşa-i viaţa omului, Bade şi iar bade, Dă-mi bărbate cheile, Măi bădiţă, Păvălaş, Tu lăută zii din strună, Mă-ntreabă o floricea, ş.a.Repertoriul interpretei include : doine, balade, melodii lirice de dor şi dragoste, strigături, romanţe, cântece de petrecere. Piesele Jocul mare, Cântecul miresei constituie realizările de vârf ale cântăreţei.

A înregistrat la Radio Chişinău peste 80 de melodii: La prispa casei, Câte doruri sunt pe lume, Mi-a dat mama guriţă, Măritat mi-a trebuit, Cum ne-am mai iubit, Satul meu întinerit, Bădişor, scrisoarea ta, Cântă păsările-n fag, Satule frumos din vale, Ştefan-Vodă, Colo-n vale la izvor, Mândruliţă cu brăţări, Rămâi cu bine sat natal, Cine nu-i de veselie, ş.a.

M-am trezit întinsă pe jos, pe un drum pietruit. Andrei mă ținea în brațe și plângea, îmi spunea că îi pare rău, că mă iubește și că nu o să-mi mai facă rău vreodată. Dar nimic nu s-a schimbat. Iar eu, exact ca mama, am rămas, l-am iubit și l-am iertat.

L-am înțeles pe Andrei, pe care l-am auzit ultima dată spre sfârșitul anului trecut, când m-am trezit transpirată și cu toate rănile deschise. L-am sunat atunci și l-am întrebat plângând dacă m-a iubit vreodată și dacă regretă cum s-a purtat cu mine. I-am spus că în două zile mă căsătoresc cu Sergiu și că nu știu ce-i cu nevoia de a obține niște răspunsuri cărora nu le-am simțit lipsa în ultimii șase ani. Mi-a spus că-i pare rău, dar imediat s-a scuzat într-un mod ridicol. A spus, de exemplu, că și-a schimbat comportamentul abia în ultimul nostru an împreună, convins fiind că urmează să plec la facultate și să-l părăsesc. Mi-a spus apoi că i-au trebuit ani să își privească viitoarea soție și să nu se gândească la mine. Și știu, de atunci, că în realitatea lui alandala m-a iubit, dar că port și-acum povara femeilor din satul nostru, toate curve.

Nu stiu ce sa iti zic in afara de faptul că iti urez succes mai departe si sa ai parte de atatea bucuri cate necazuri ai avut . Si eu am 25 de ani sunt căsătorit cu iubita mea soție pe care sincer la început nu eram atât de apropiați. Astăzi avem 2 copii si suntem cei mai fericiți.

Ion Dolănescu (n. 25 ianuarie 1944, Perşinari, Dâmboviţa, România, d. 19 martie 2009, Bucureşti, România)[1] a fost un cântăreţ român de muzică populară şi deputat în legislatura 2000-2004, ales în judeţul Ilfov pe listele partidului PRM.[2]Ion Dolănescu s-a născut în satul Perşinari, judeţul Damboviţa.[1]În 1961 a urmat-o pe Maria Tănase într-un turneu de două-trei ...read more

Marele sculptor Constantin Brâncuşi a iubit muzica, încă din anii copilăriei. A cunoscut muzica populară a ţinutului natal precum şi muzica lăutarilor care era foarte apreciată de gorjeni. Încă din anii adolescenţei, s-a apropiat de muzica vocală şi cea religioasă.

Dimitrie Gusti s-a făcut foc și pară: i-a luat bilet de întoarcere în țară și i-a dat pașaportul, lăsând-o să se descurce singură. Mariei, însă, nici că i-a păsat. Era îndrăgostită până peste cap de bărbatul pe care îl admira. Și, se spune, singurul bărbat pe care l-a iubit cu adevărat întreaga sa viață.

Constantin Brâncuși și Maria Tănase au fost doi mari artiști ai țării noastre. Puțină lume știe însă că, pentru o mică perioadă de timp, cei doi s-au iubit cu patimă și tot așa s-au și despărțit. Relația lor a început pe vremea când sculptorul trăia la Paris. 781b155fdc